vineri, mai 01, 2009

Ștefan Tenețchi - "zograf aradschi"



În prima jumătate a secolului al XVIII-lea, pictura icoanelor precum și pictura murală perpetuează o manieră stilistică și iconografică postbizantină, preluată de tradiția balcanică. În acea perioadă se dezvoltă o serie de noi tendințe care favorizau prin influență occidentală crearea unei arte mai puțin hieratice, mai narativă și mai apropiată de realitate. Aceste înrâuriri vor produce infiltrații ale unor teme și modele iconografice occidentale în pictura religioasă românească. O schimbare decisivă a concepțiilor artistice din mediul religios românesc survine în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea, când influențele barocului central-european devin mai directe și mai accentuate. Barocul pătrunde acum în pictura religioasă ortodoxă din această perioadă și zonă geografică atât prin influența directă a Vienei, cât și prin intermediul Banatului Sârbesc.
În consecință, Tenețchi a fost artistul care a marcat cele mai elocvente deschideri spre barocul central-european. De origine macedo-română, el a trăit între anii 1720-1798. Artistul s-a format în centrul cultural-religios de la Lavra Pecerskaia, de lângă Kiev, unde se presupune că s-a perfecționat. Deci a beneficiat de o dublă influență, receptând astfel variate elemente caracteristice picturii occidentale, tipice unui baroc tardiv. A fost pictorul episcopilor ortodocși din Arad, având statutul unui maestru de o înaltă calitate artistică, fapt care l-a plasat în fruntea confrațiilor săi din acea epocă. Ștefan Tenețchi a avut un rol important nu numai în dezvoltarea artei românești din Banat și Transilvania, ci și a artei sârbești. A fost un creator prolific a cărui operă include printre cele mai importante lucrări: iconostasul bisericii mănăstirii din Bezdin, pictura murală a bisericii mănăstirii din Kruședol, pictura murală a bisericii din Pesta, iconostasul catedralei Sfânta Treime din Blaj, iconostasul bisericii mănăstirii Sf. Simion Stâlpnicul din Arad (Gai), iconostasul bisericii ortodoxe sârbe Sf. Petru și Pavel din Arad și iconostasul din Certege (jud. Alba) păstrat azi în biserica ortodoxă din Mănăștur (Cluj-Napoca).
Realizându-și opera în mediul ortodox, fie el românesc ori sârbesc, din părțile Aradului și din Banat, Ștefan Tenețchi a receptat în principal cerințele din aceast vast areal care implică vestul țării; dar el însuși a exercitat influențe înnoitoare. 
În Colecția de artă veche românească a Mănăstirii din Arad-Gai se află o importantă parte a creației sale, printre cele mai valoroase lucrări numărându-se: Bunavestire, Sf. Ierarh Nicolae cu scene din viața sa, Sf. Gheorghe, Sf. Ioan Botezătorul, Maica Domnului cu pruncul deasupra norilor, Iisus Hristos cu crucea deasupra norilor, Ap. Ev. Ioan sau Maica Domnului Izvorul Vieții. Lucrările trasează nu doar coordonatele unei deveniri artistice remarcabile, ci relevă și influențele diversificate pe care creația artistului le-a receptat și le-a asimilat, devenind un model pentru următoarele generații de pictori.
Interferarea elementelor baroce cu pictura tradițională postbizantină pare să ridice opera lui Ștefan Tenețchi la nivelul de exemplu pentru evoluția artei în a doua jumătate a secolului al XVIII-lea din acestă zonă a țării. În vasta sa operă se reflectă însăși condițiile socio-culturale ale Banatului și ale zonei arădene din acea perioadă.


Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu